Simt miros de cozonaci

Maine este Craciunul!!!! Este cea mai asteptata zi pentru mine...

Numai gandul la nasterea unui copil...te cutremura...atunci ce sa mai spunem despre aceasta Nastere? Iti trezeste sentimente speciale, te invaluie o caldura armonioasa..simti ca nu traiesti degeaba...

Mi-am lasat portile sufletului deschise larg..iar ingerasul de acolo lasa sa treaca doar iubirea bruta, neatinsa de vesnica ispita....

Te iubesc draga ingeras....sa fii mereu acolo !

Va pup si va iubesc pe toti!

Sa aveti un Craciun calduros si invaluit de dragoste...

Lapona

Sper sa va placa iepuroaica...numele ei este Lapona :) , a primit-o Andrei de ziua sa.

Decembrie

S-a furisat si iata ca a reusit sa vina cu pasi repezi si Decembrie....ne-a batut la usa un nou Decembrie..insa cu acelasi spirit romanesc...poate chiar mai trist...nu am vazut niciun brad impodobit sau luminite din belsug care sa ne mai dea un aer sarbatoresc....

1 Decembrie este identic de cand ma cunosc....aceasi defilare....aceleasi comentarii.....nimic nou..nimic intr-un spirit mai libertin...

Doar Sf.Andrei m-a facut sa ma simt bine...gandindu-ma la acest om care si-a dat viata pentru El, nevrand sa moara la fel, considerand ca nu este demn...ci pe o cruce in forma de X...ma face sa ma gandesc la cat de Mare si Important Este....Sf. Andrei a primit moartea ca pe o imbratisare...ca pe un pod ce trebuie trecut fara frica...fiindca dincolo L-a asteptat cu zambetul pe buze...L-a rasplatit.

Am petrecut frumos duminica, iar sambata mi-am dat seama inca o data cat de pretiosi sunt prietenii...Nu ii mai vazusem de multa vreme...m-au facut sa ma simt bine...Timpul ne face sa ne vdm rar...de auzit ne auzim aproape zilnic...important este ca de fiecare data cand ne vedem simtim de parca ieri a fost ultima intrevedere...e un sentiment de confort...

Va pup, cu drag...tiza Sf. Andrei :)

De ar fi Pamantul un zambet...

Comentariile de pe blogul meu m-au facut sa ma gandesc mai mult la lumea din jur...m-au facut sa simt realitatea...trebuie sa ajuti din toata inima atunci cand se poate..iar cand simti ca nu poti sa o faci nu te gandi la urmari...
Ca un exemplu la ceea ce am zis este faptul ca intr-o zi in toamna aceasta mi s-a intamplat sa vad un baieztel mai mult gol decat imbracat...era intr-un tricou si cu pantaloni scurti cu picioarele goale..mi-au dat lacrimile instantaneu...am vrut din inima sa ii ofer bluza de pe mine ...dar ma tinea faptul ca era plin metroul de oameni si intr-un fel imi era rusine....nu imi inteleg nici acum fapta....imi doream sa il imbrac cu ce aveam...apoi imi veneau in minte tot felul de ganduri cum ar fi faptul ca bluza mea nu i-ar schimba viata...insa macar pentru o perioada i-ar fi tinut cald....Regret ca nu am putut sa ma separ de privirile oamenilor si sa fac ce imi dicteaza inima...

De aceea imi propun ca la urmatorul moment ca acesta sa fac acest gest fara sa ma gadesc o clipa...privirea lui nu o pot uita...erau adunate in ea tot frigul indurat, bataile primite, foamea, disperarea de a se agata de o mana...este prea trist pentru a continua...

Sarbatori impreuna

Cand vine frigul...ma intorc la amintiri de sarbatori cand eram mica...numaram zilele care trebuiau sa treaca sa vina Moshu...stiam ca Sf Mihail si Gavril deschid sarabtorile de iarna...urma Sf Andrei care ma facea sa ma simt cu totul special...chiar daca de multe ori se nimerea sa fiu la scoala stiam ca atunci cand voi ajunge acasa o sa am parte de momente placute...

Cu cat suntem mai mici cu atat simtim mai aprins focul sarbatorilor....era o bucurie de neimaginat cand stiam ca voi primi cadouri...si vom asculta colinde impreuna in timp ce facem bradul...Ionut..iti amintesti ca ne rugai mereu sa te asteptam sa il facem? Acum o sa te astept eu sa il facem...chiar daka nu vei reusi anul asta...te voi astepta si la anul..si cat va fi necesar ca sa il impodobim impreuna...

Emotia cea mai mare era atunci cand a doua zi era ziua mea si stiam ca ma asteapta o surpriza...dar nu oricum..uneori gaseam cadoul langa perna...alteori il gaseam intr-un coltz al camerei...de fiecare data era ceva nou....De multe ori ma gandeam cum va fi data viitoare..unde il voi gasi sau ce va scrie pe biletelul de langa cadou...Tin minte cum ma uitampeste tot in casa sa il gasesc..si cu cat asteptam mai mult sa apara cu atat eram mai fericita..

Chiar daca am crescut, emotiile si momentele petrecute de sarbatori nu le pot uita..si imi revin de fiecare data cand simt frigul iernii...imi incalzesc inima si ma fac fericita ca suntem sanatosi cu totii si vom aduna din nou amintiri pe care le vom povesti mai tarziu...

Sper sa ajung si eu sa imi fac copii la fel de bucurosi cel putin asa cum ne fac pe noi parintii...

Va pup...si ionut sa stii ca esti in mintea si inimea mea in fiecare zi :*

sa fi doi

De cateva zile...nu am idei...
Incerc sa imi dau seama cum vine inspiratia..citind o carte buna...vazand lumea din jurul nostru zi de zi si marcand momentele esentiale traite in acele zile...privind o floare de toamna in vitrinele florariilor...sau o floare de gheazta...daca frigul care a venit ne duce cu gandul la zapada...

Cate ore petrecem cu cealalalt eu!

Astazi....in intima conversatie cu eul meu, s-a infiltrat gandul legaturii dintre o mama si un copil...

Este un lucru atat de comun aducerea altor vieti in aceasta lume...dar, in acelasi timp este un sentiment pe care nici macar o mama nu il poate descrie....Eu vad nasterea ca pe un moment de innobilare a sufletului femeii..un moment de implinire...de atingere dumnezeiasca..o mangaiere divina pe care o simti atunci cand simti suflarea bebe-ului....Sa simti o alta inima batanad in armonie cu a ta...ce poate fi mai aparte in lumea asta?

Probabil ca dupa ce voi trai si eu experienta aceasta...voi avea o viziune mult mai ampla fata de cea de acum...ramane sa asteptam...sa avem rabdare...sa traim clipa...apoi voi reciti aceste randuri si voi adauga sentimente scrise pe blog ...

Va pup

culori

Reea

Ea este Reea....o catzelusha mica mica care ne inveseleste de cateva zile incoace...Va pup

Mereu toamna

Acum destul de multi ani, se intampla sa scriu o compunere, era vorba despre toamna...insa nu stiam ce titlu sa ii pun, de aceea il rugam pe tatal meu sa ma ajute...sa ii gasesc un titlu pe masura, nu a durat mult ca imediat l-am auzit cum spune"mereu toamna"...mi-a captat imediat atentia si mi-a ramas imprimat...si de aceea mereu toamna imi aduc aminte de compunerea aceea cu acel titlu perfect pentru ceea ce scrisesem...





Mereu toamna



....fundalul este inchis....dar cu pete de culori calde....

...ploua cu frunze...

...adie vantul rece...dar ne da culoare obrajilor..

...ne imbracam mai mult dar ne dezvelim sufletul...

...ne duce la visare...

Mereu toamna vom admira cele mai frumoase apusuri de soare...

Un diamant perfect

Si iata ca m-a prins iar vineri seara la birou...sunt prinsa de scaun..as vrea sa fug, dar ma tine constiinta ha ha ha.

Este un lucru bun si faptul ca sunt prinsa aici...treaba am terminat-o...asa ca sunt libera la ganduri..la vise...la insipratie de scris...la adunat de reusite si lucruri bune din saptamana ce tocmai trece...
Reusita cea mai de pret pe saptamana aceasta este ca mi-am dat seama ca sunt un om fericit, am o familie minunata...sanatoasa, am un frate care isi traieste visul..am o bunica plina de viatza...cu un optimism ce te inspira, am 2 parinti superbi carora le multumesc ca ne-au dat viatza de tineri.....si ii rog sa ne ierte greselile pe care le-am facut voit sau nevoit....am rude minunate, iubitoare si sensibile..si chiar daca unele dintre ele sunt peste ocean..eu le simt foarte aproape de inima..ca si pe cele care au ramas aici...
Pot sa ma mandresc ca am agonisit o adevarata avere...si am numai 22 :)..iar pe langa aceasta avere minunata...am mai primit si steaua de pe brad..cireasa de pe tort...sau dulceata dintr-o vorba calda....etc....pe pisi :)...

Si in ciuda faptului ca realizez in fiecare minut ceea ce detin....obisnuinta vietii uneori te face putin diferit de ceea ce esti cu adevarat...de aceea sunt dispusa sa shlefuiesc la carbunele acesta pana va deveni un diamant perfect....

versuri

Mi se par excelente versurile celor de la Coldplay.

Spre exemplu piesa Viva la vida are urmatoarele versuri: "I used to rule the world/Seas would rise when I gave the word/Now in the morning I sleep alone/Sweep the streets I used to own"....-Obisnuiam sa conduc lumea/Marile se ridicau cand imi spuneam cuvantul/Acum dimineata dorm singur/Matur strazile pe care obisnuiam sa le detin...

E interesant cum descrie puntea dintre a avea totul si a nu avea nimic....va recomand melodia...

cu drag....Andreea :)

Inceput de saptamana

Am citit o fraza interesanta....pe atat de simpla pe atat de profunda...

"Dumnezeu iti poate lua totul, oamenii iti pot lua totul, insa nu ti-L pot lua pe Dumnezeu."

Ce frumoase pot fi cuvintele...sunetul lor, cu toate ca stim ca El este acolo in suflet mereu...cate o fraza de genul celei de sus te face fericit...te face recunoscator ca ai primit darul vazului, auzului...esti recunoscator ca din cand in cand ti se aminteste prezenta Lui..

La targ

Astazi am fost sa vizitam targul traditional romanesc din Piata Revolutiei. A meritat imbulzeala, fiindca am vazut lucruri intr-adevar originale care meritau mult mai multa valoare avand in vedere munca depusa pentru obtinerea lor.

hmmmm

....Si pentu ca ne-am amintit de viata la tara...iata un visin/cires altoit din gradina de la Buzau....hmmmmmm :)

Muzeul Satului

In fiecare zi trec pe langa muzeul satului, este ca o oaza de liniste in haosul Bucurestiului.
Imi da un aer linistitor privelistea satului romanesc, m-as plimba printre capitele de fan si as uita de agenda zilnica, mai mult decat atat, m-as muta intr-una din casele specifice Ardealului.
As aduce-o pe vecina mea scumpa care este ardeleanca sa imi fie vecina si acolo (sa ne imparta mancare specifica si prajituri asa cum facea atunci cand eram mici). As aduce de fapt tot Ardealul acolo in afara de scumpii nostri compatrioti care nu vorbesc nici macar limba romana :), cu sigurantza nu mi-ar muri asa multi neuroni pe zi...
Este incredibil cat de diferiti pot fi oamenii din orasele nordice ale tarii...poti spune ca respectul e la el acasa.

Sper sa ajung zilele astea prin Muzeul Satului, m-as incarca de energie pozitiva.

E timpul pentru teatru

Intodeauna toamna..ceva din mine cere mirosul din salile de teatru....ochii imi cer o asternare vie si cat mai reala a literaturii pe scena, iar sufletul imi cere acele sentimente pe care ti le provoaca trairile intense ale actorilor.

Pentru mine piesele de teatru sunt reproduceri in culori ale literaturii, iar o carte pe care o citesti este precum o fotografie alb/negru.

Fiecare anotimp iti inspira ceva..vara-spiritul liber, toamna-teatru si vin fiert :) iarna- cozonac, primvara-parfum.

Astept recomandari de piese de teatru :) Multumesc!

clipe

Astazi mi-am amintit de vremea cand mergeam la scoala....

A fost frumos...tin minte ca fugeam de la ore ca sa mergem la o plimbare in Cismigiu...intr-adevar...acest parc este destinat liceenilor in mod deosebit. Daca vroiai sa evadezi de profesori..de colegele invidiose din alte clase sau chiar din clasa ta..zburai pana in Cismigiu si uitai de teze..lucrari sau ascultatul la nimereala din catalog :).

Incerc sa imi amintesc de momentul cel mai placut din tot liceul..si cred ca este acela cand profesorul de limba si literatura romana mi-a apreciat poeziile...La prima vedere nu e mare lucru, insa acest profesor avea si are un sharm aparte...iti inspira maretie, respect ..iar in spatele acestor fete ascundea un suflet imens, eu simteam ca ne iubeste ca pe copii lui chiar daca ne dadea numai note mici de tot..chiar daca ne certa..in ochi i se citea tristetea pentru ca o facea...
Nu cred ca exista multe persoane sa il fi apreciat...fiindca elevii vor numai note bune....inca sunt imaturi sa vada dincolo de note...Eu insa am crezut in el...nu m-am imbufnat din cauza notelor si am vazut dincolo de alura de om rece...
La sfarsitul liceului am primit o dovada concreta a bunatatii sale...cand ne-a vorbit si ne-a dat sfaturi pentru viata ce ne asteapta..i-a curs o lacrima....Acest lucru m-a impresionat profund...

Sunt persoane care imi vin frecvent in minte...pe care nu le voi uita niciodata...sunt precum parfumuri ce isi lasa aroma mult timp...in cazul acesta..o viatza.

7..

Cifra aceasta 7 ma urmareste...sau ne urmareste mai bine spus.
Iti doresc din inima sa fii sanatoasa..sa traiesti pana dincolo de orizonturi...sa fii armonioasa ca si pana acum...sa nu lasi oamenii rai sa te raneasca...sa fii vesela...spontana....sa fii palpitanta...mereu cu idei si ganduri nastrusnice...sa nu uiti de persoanele dragi...sa fii puternica...sa nu uiti unde te-ai nascut...sa fii colorata....sa fii......

sa fii iubita de noi....

La Multi Ani!

sa iubim durerea

..suna putin cam dur...dar nu e deloc asa..

Putem percepe aceasta iubire de durere prin iubirea celor care ne fac rau..azi am invatat ca trebuie sa ma lupt cu mine pentru a reusi sa iubesc oamenii care ma ranesc, trebuie sa recunosc ca niciodata nu am urat si ma simt mandra, dar se intampla sa dorim sa raspundem tot cu rautate celor care ne scuipa cu venin..iar asta ne face sa cadem in plasa lor, sa fim de teapa lor.

Sfatul cel mai bun la acest lucru ar fi sa ii ajutam sa scape de povara rautatii..iar pe noi sa ne ajutam sa mai urcam o treapta chiar daca asta inseamna sa ne opunem mainilor care ne trag in jos..chiar daca suntem ispititi sa traim satisfactia efemera unei palme celui care si-a permis sa ne vorbeasca de sus. Banuiesc ca oricine a trait placerea razbunarii, insa mai apoi ne-am dat seama ca a durat atat de putin..iar sufletului nostru i-am facut mai mult rau decat ne-am facut noua bine.


Recunosc ca vineri m-am enervat la servici fiindca am vazut cat de jos pot ajunge oamenii intr-un minut...si renunta la bunatate pentru o eticheta de om interesant...om cu functie inalta ce il determina sa arunce vorbe care nu il fac mai interesant deloc in fata nimanui...cel putin in fata mea parea demn de mila.....Vreau sa ii iubesc pe acesti oameni la fel cum iubesc persoane dragi din viata mea...astfel chiar daca nu se vor schimba niciodata, macar pot sa spun ca nu am facut nimanui rau fiindca nu am raspuns cu rau...

"You may say I'm a dreamer"

Ramai uluit cum persoane pe langa care treci te pot impresiona numai din priviri....

Imi place sa privesc lumea din jur in tramvai..autobuz..metrou...nu stiu de ce dar ma impresioneaza anumite priviri ale unor oameni...sunt priviri miloase..care te ating direct la suflet..vad tineri cu asemenea priviri, de multe ori imi vine sa ii imbratisez si sa le zic ca totul va fi bine...ca lumea asta e frumoasa daca lasi tristetea sa merga paralel cu tine si nu prin tine.

Oamenii pot fi atat de diferiti..in rautate..in bunatate

Rautatea se manifesta uneori involuntar prin nerabdare, prin nervozitate, prin tonul vocii...munca pe care o depunem 7,8,10 9 ore pe zi ne poate face mai rai sau mai buni; in cazul in care munca te transforma intr-un om rau atunci ajungi la concluzia ca iti traiesti viata doar ca sa fie traita si nu ca sa lasi ceva in urma ei; imi imaginez uneori cum ar fi daca toti ne-am trata aproapele cu un zambet...cu siguranta si noi am arata mai bine, important este sa vina din interior un avant pentru a ne imbunatati exteriorul.

Si asa cum zicea si John Lenon : Imagine all the people living life in peace... Imagine all the people sharing all the world...

asa imi doresc si eu

florin

piersic....e un mare domn!


.. m-a impresionat in "Straini in noapte"...nu il mai vaszusem niciodata pe o scena de treatru...fermecator e putin spus..are un sharm aparte pe care putini actori il mai au...

..de curand am aflat ca a jucat in aceasi piesa de teatru si in Paris, iar presa franceza a facut o remarca in privinta lui spunand ca Florin Piersic este mai bun decat marele actor Alen Delon..
Avem si noi valori...

poti crede

poti crede un nor cand se furiseaza dupa soare si se intoarce si mai negru;
poti crede un om cand spune "ai incredere", apoi trece pe langa x si se apropie de urechea lui; poti crede un cuvant , insa stii ca el de fapt nu e ceea ce spun literele lui;
poti crede in tine ca nu o sa mai faci;
poti crede in ceea ce spui dar de fapt gandurile o iau razna si se agita cu viteza luminii in creier...


nu stiu cati au gasit puterea sau au avut sansa de a gasi ceva in care sa creada...
eu stiu ca am gasit acel ceva intr-o fiinta cu totul si cu totul deosebita pe care ai fi perceput-o de pe alta lume daca ai fi cunoscut-o...intotdeauna ma ghidez sau macar incerc zi de zi sa ma ghidez dupa cum traia...dupa cum vedea lumea din jur...incerc sa o copiez...incerc sa nu fiu originala si sa ii adopt stilul...fiindca merita tot efortul...

in aminirea BM NC

Ellen van Deelen Photography

Si pentru ca imi plac pisoii si shoriceii va rog sa accesati linkul urmator: http://photo.net/photodb/folder?folder_id=545092

~frunze mototolite~

Se spune ca toamna lasa greutate in tine...te simti ingreunat cu frunzele care pica pe umeri...le simti ca pe niste pietre aramii lovindu-te in fatza atunci cand bate vantul....de multe ori le simti durerea cand calci grabit pe ele...Ai stat vreodata invelit in frunze ? Atunci stii ca ele inca emana o caldura dulce chiar daca au avut curajul de a-si lua avantul unui parashutist si de a se lasa in voia vantului...in voia sortii lor de a fi uitate de oameni...

Suntem precum ele....inmugurim...lumea din jur se bucura de noi....ne aventuram in vant..ploaie...suferim...uneori capatam gauri...in suflet...de la atatea picaturi ....lacrimi...dansam....dar..intr-un final...ne hotaram sa zburam...sa ne lasam in voia linistii....sa ne asezam acolo unde va fi mereu soare...si nu vant..ploaie si frig...

in fond...toti suntem precum frunzele mototolite...

here comes the sun....

..dupa fiecare picatura de tristete alunecata spre intunericul sperantelor....Soarele arata fata sa mereu zambitoare..calda, neadormita...gata sa scoata lumea din raceala continua in care se afunda clipa de clipa...
Uneori sa deschizi ochii e greu...nu e greu insa sa iubesti ceea ce vezi...sa pretuiesti ceea ce poti atinge si sa contemplezi ceea ce lasi in urma...