Cand vine frigul...ma intorc la amintiri de sarbatori cand eram mica...numaram zilele care trebuiau sa treaca sa vina Moshu...stiam ca Sf Mihail si Gavril deschid sarabtorile de iarna...urma Sf Andrei care ma facea sa ma simt cu totul special...chiar daca de multe ori se nimerea sa fiu la scoala stiam ca atunci cand voi ajunge acasa o sa am parte de momente placute...
Cu cat suntem mai mici cu atat simtim mai aprins focul sarbatorilor....era o bucurie de neimaginat cand stiam ca voi primi cadouri...si vom asculta colinde impreuna in timp ce facem bradul...Ionut..iti amintesti ca ne rugai mereu sa te asteptam sa il facem? Acum o sa te astept eu sa il facem...chiar daka nu vei reusi anul asta...te voi astepta si la anul..si cat va fi necesar ca sa il impodobim impreuna...
Emotia cea mai mare era atunci cand a doua zi era ziua mea si stiam ca ma asteapta o surpriza...dar nu oricum..uneori gaseam cadoul langa perna...alteori il gaseam intr-un coltz al camerei...de fiecare data era ceva nou....De multe ori ma gandeam cum va fi data viitoare..unde il voi gasi sau ce va scrie pe biletelul de langa cadou...Tin minte cum ma uitampeste tot in casa sa il gasesc..si cu cat asteptam mai mult sa apara cu atat eram mai fericita..
Chiar daca am crescut, emotiile si momentele petrecute de sarbatori nu le pot uita..si imi revin de fiecare data cand simt frigul iernii...imi incalzesc inima si ma fac fericita ca suntem sanatosi cu totii si vom aduna din nou amintiri pe care le vom povesti mai tarziu...
Sper sa ajung si eu sa imi fac copii la fel de bucurosi cel putin asa cum ne fac pe noi parintii...
Va pup...si ionut sa stii ca esti in mintea si inimea mea in fiecare zi :*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
CE FRUMOS AI REUSIT SA SUNI CLOPOTELUL DE SARBATORI .MAGIA LOR INCEPE SI MEREU ASA VA FI SA FIM CUMINTI SI SA LE ASTEPTAM CU DRAG
SI MOSUL NE VA ADUCE DE TOATE PUPICI
Da,intradevar,ai sunat clopotelul magic,asa cum spune si mami,e clinchetul acela care il scoate un clopotel din pomul de Craciun cand trece un inger pe langa el,e clinchetul care anunta asteptarea noptii minunate a nasterii.
Si eu am aceleasi sentimente si nostalgii pe care ma bucur ca am reusit sa vi le transmit si voua si care imi trezesc si mie amintiri placute din copilarie cand vroiam ca asteptarea aceea sa dureze cat mai mult si pe masura ce se apropia ,se amplifica starea de magie,culminand cu noaptea Craciunului,care era dea dreptul ireala,cand bradul prindea viata,cand toate figurinele se parea ca misca,ca Mos Craciun a intrat deja in casa numai ca noi nu il puteam vedea,ci numai simtii,iar cand gaseam un cadou sub brad,sub o lumina blanda a beculetelor,era fericirea suprema.
La fel era si de Mos Nicolae,numai ca dura mai putin,dar tin minte ce frumos imi lustruiam ghetele (de fapt,numai atunci)si le puneam la geamul care dadea in balcon si de cate ori treceam pe acolo ma uitam cu un nod in gat de emotie,sa vad daca e ceva,iar cand vedeam cadourile,aveam asa o tresarire de puternica in inima,ca parca statea pe loc cateva clipe.
Din pacate parintii mei,dupa o anumita varsta,au considerat ca nu mai trebuie sa-mi puna cadoul sub brad,ca m-am maturizat,dar de fapt ei erau prea maturizati si acoperiti de griji si necazuri ca sa mai dea importanta acestui lucru.Oricum, eu le multumesc din suflet ca mi-au insuflat aceasta magie in suflet pe care am transmis-o mai departe si ma gandesc cu groaza la copiii care nu au avut parte de asa ceva,care nu au simtit magia Craciunului,atunci ,in copilarie,pentru ca atunci se formeza sufletul viitorului adult,cand nu sti inca cine este Mos Craciun.
Vio
Am foarte multe amintiri frumoase despre Sarbatori si in mare parte acestea se datoreaza tot parintilor care au stiut cum sa ne tina treaza aceasta bucurie chiar si in vremurile in care o duceam mai greu. O sa iti povestesc despre doua amintiri de-ale mele pe care mi le amintesc in fiecare an, in preajma sarbatorilor cu foarte mare drag: eram mici si venise la noi maicuta (adica bunica mea sau strabunica ta, ca sa intelegi). Era de Mos Nicolae si noi ne-am pregatit toti cizmelele. Nu imi aduc aminte ce am primit eu atunci, dar imi aduc perfect aminte ca in sosonul lui maicuta era o portocala. Am fost bucuroasa si totodata mirata ca "de unde a stiut Mos Nicolae ca maicuta in anul ala era la noi si nu la ea acasa!!!"
Alta amintire are legatura cu ce spunea Vio despre copiii saraci care nu au parte de bucuriile sarbatorilor: eram invatatoare si aveam prima mea serbare de Craciun cu copiii de cls I. Nu le cerusem parintilor bani pentru cadouri pentru ca stiam ca nu au toti.
Le-am cumparat cadouri din sponsorizarile pe care le obtinusem. A venit momentul cand in clasa a batut la usa si a intrat Mosul (care era Gabi, deghizat). Mi-a ramas intiparita in minte bucuria unui baietel pe nume Nicusor: a fost atat de bucuros ca il vede pe Mos, incat... de bucurie nu stia ce sa faca si brusc l-a luat in brate si l-a pupat pe alt baietel care era langa el! Mi-am dat seama atunci, ca pentru multi dintre ei, acela era singurul cadou pe care il primeau in anul ala de sarbatori...
Te pup cu drag si iti doresc sa ai parte toata viata de sarbatori frumoase alaturi de cei dragi tie!
Andra iubirea mea,pisica mea,te iubesc si mi-e dor de tine sid e sarbatori impreuna...chiar daca in ultimii ani nu am fost asa apropae si pt mine incepuse sa se piarda sentimentul Craciunului fiind concentrat asupre altor lucruri...amintirile de craciun raman mereu in inima mea si ...m-ai facut sa plang nu mai stiu ce sa zic...aici nu se simte deloc Craciunul...bradul se face intr-o zi la intamplare...24 25 trec ca orice alte zile///sunt trist din cauza asta...te pup
Trimiteți un comentariu