Se spune ca toamna lasa greutate in tine...te simti ingreunat cu frunzele care pica pe umeri...le simti ca pe niste pietre aramii lovindu-te in fatza atunci cand bate vantul....de multe ori le simti durerea cand calci grabit pe ele...Ai stat vreodata invelit in frunze ? Atunci stii ca ele inca emana o caldura dulce chiar daca au avut curajul de a-si lua avantul unui parashutist si de a se lasa in voia vantului...in voia sortii lor de a fi uitate de oameni...
Suntem precum ele....inmugurim...lumea din jur se bucura de noi....ne aventuram in vant..ploaie...suferim...uneori capatam gauri...in suflet...de la atatea picaturi ....lacrimi...dansam....dar..intr-un final...ne hotaram sa zburam...sa ne lasam in voia linistii....sa ne asezam acolo unde va fi mereu soare...si nu vant..ploaie si frig...
in fond...toti suntem precum frunzele mototolite...
Suntem precum ele....inmugurim...lumea din jur se bucura de noi....ne aventuram in vant..ploaie...suferim...uneori capatam gauri...in suflet...de la atatea picaturi ....lacrimi...dansam....dar..intr-un final...ne hotaram sa zburam...sa ne lasam in voia linistii....sa ne asezam acolo unde va fi mereu soare...si nu vant..ploaie si frig...
in fond...toti suntem precum frunzele mototolite...
4 comentarii:
sora mea...imi dai lacrimile
fratele tau are dreptate cu lacrimile, dar sincer toamna este tare frumoasa
si ff bogata
si colorata
si calduta
iti ofera tot
are in ea toate anotimpurile
e frumosa pt ca vine iarna
si dupa acea PRIMAVARA
E ANOTIMPUL CEL MAI COLORAT SI CEL MAI BOGAT IN SENTIMENTE
mamy
Hai!!,ca esti prea pesimista.Asta o spui dupa 50 de ani,nu acum cand explodeaza energia din tine.Poti fi,cel mult,foarte melancolica,dar nu asa trista.Nu cred ca ai inca o experienta de viata care sa te faca sa simti asa toamna. Asa cum spune si "mamy",este foarte frumoasa.Cine nu s-a plimbat prin parcuri si strazi pline cu frunze?Imi place sa cred ca toata lumea. E adevarat ca are si o parte mai urata,cu ploi,cu vant,cu frig. Dar ce se intampla cand"apare soarele",asa cum spuneai in articolul trecut.O nebunie a culorilor cerului si pamantului,o caldura a soarelui,aproape fizica,care iti mangaie obrazul,o nebunie a formelor fructelor pe care le-a copt si le-a rumenit.
Aingerea frunzelor nu trebuie sa fie ca niste lovituri de pietre,ci mai degraba o mangaiere disperata in caderea lor. Ai avut privilegiul sa fi ingropata in frunze,pai asta e ceva minunat,ele nu mor ci isi transfera energia captata in lungile zile toride de vara catre pamant sau catre noi ,prin atingere,pentru continuitatea existentei in alta forma sau pentru ca energia respectiva sa intre prin pamant in radacini si din nou in muguri.Asta e caldura pe care ai simtito cand ai stat in ele.
Acum,ce sa spun?Fiecare simte altfel toamna,in functie de anotimpul in care s-a nascut,de cat de melancolic este,de iubirile pe care le-a trait. Pentru mine toamna va fi mereu minunata,in asamblul ei,pentru ca trezeste in mine amintiri frumoase,sentimente adanci,senzatia iubirii implinite,plimbarea vesnica a tineretii pe aleile pline de frunze.
Sper ca tu sa inmuguresti,asa cum spui,sa infloresti,sa stralucesti si sa stai mereu la soare ,asa cum iti doresti,nu sa devi o frunza mototolita,cum dealtfel nici nu am vazut vreuna.
VIO.
asa este....fiecare percepe diferit tomana...de aceea am sugerat sau macar am vrut sa induc tuturor dorintza de a incerca sa se inveleasca cu ele..pentru a le simti vibratiile si caldura...sa nu uite de ele, pe langa frumusetea culorilor..au o frumusete interioara chiar daca se afla cazute pe aleile pustii ale parcurilor...ale cararilor de munte..sau ale altor locatii...multumesc pt comment :)
Trimiteți un comentariu