sa iubim durerea

..suna putin cam dur...dar nu e deloc asa..

Putem percepe aceasta iubire de durere prin iubirea celor care ne fac rau..azi am invatat ca trebuie sa ma lupt cu mine pentru a reusi sa iubesc oamenii care ma ranesc, trebuie sa recunosc ca niciodata nu am urat si ma simt mandra, dar se intampla sa dorim sa raspundem tot cu rautate celor care ne scuipa cu venin..iar asta ne face sa cadem in plasa lor, sa fim de teapa lor.

Sfatul cel mai bun la acest lucru ar fi sa ii ajutam sa scape de povara rautatii..iar pe noi sa ne ajutam sa mai urcam o treapta chiar daca asta inseamna sa ne opunem mainilor care ne trag in jos..chiar daca suntem ispititi sa traim satisfactia efemera unei palme celui care si-a permis sa ne vorbeasca de sus. Banuiesc ca oricine a trait placerea razbunarii, insa mai apoi ne-am dat seama ca a durat atat de putin..iar sufletului nostru i-am facut mai mult rau decat ne-am facut noua bine.


Recunosc ca vineri m-am enervat la servici fiindca am vazut cat de jos pot ajunge oamenii intr-un minut...si renunta la bunatate pentru o eticheta de om interesant...om cu functie inalta ce il determina sa arunce vorbe care nu il fac mai interesant deloc in fata nimanui...cel putin in fata mea parea demn de mila.....Vreau sa ii iubesc pe acesti oameni la fel cum iubesc persoane dragi din viata mea...astfel chiar daca nu se vor schimba niciodata, macar pot sa spun ca nu am facut nimanui rau fiindca nu am raspuns cu rau...