Comentariile de pe blogul meu m-au facut sa ma gandesc mai mult la lumea din jur...m-au facut sa simt realitatea...trebuie sa ajuti din toata inima atunci cand se poate..iar cand simti ca nu poti sa o faci nu te gandi la urmari...
Ca un exemplu la ceea ce am zis este faptul ca intr-o zi in toamna aceasta mi s-a intamplat sa vad un baieztel mai mult gol decat imbracat...era intr-un tricou si cu pantaloni scurti cu picioarele goale..mi-au dat lacrimile instantaneu...am vrut din inima sa ii ofer bluza de pe mine ...dar ma tinea faptul ca era plin metroul de oameni si intr-un fel imi era rusine....nu imi inteleg nici acum fapta....imi doream sa il imbrac cu ce aveam...apoi imi veneau in minte tot felul de ganduri cum ar fi faptul ca bluza mea nu i-ar schimba viata...insa macar pentru o perioada i-ar fi tinut cald....Regret ca nu am putut sa ma separ de privirile oamenilor si sa fac ce imi dicteaza inima...
De aceea imi propun ca la urmatorul moment ca acesta sa fac acest gest fara sa ma gadesc o clipa...privirea lui nu o pot uita...erau adunate in ea tot frigul indurat, bataile primite, foamea, disperarea de a se agata de o mana...este prea trist pentru a continua...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Doamne, Andreea, cat esti de sensibila si de buna! Ma bucur pentru tine ca esti un asa OM si ma bucur pentru mine ca te cunosc!
Te pup cu mult drag.
Ce bine ar fi ca Primul Ministru(indiferent care)sa nu se mai laude cu cat a crescut economia,ci cu cati copii a reusit sa ia de pe strada,sa ii imbrace,sa ii educe,sa ii recupereze complet pentru societate,cu numarul cat mai redus de bebelusi care nu au mai fost abandonati,care nu au mai fost aruncati in veceuri sau in tomberoane,cu un program de recuperare,bun,care trebuie dus pana la capat pentru ca,de fapt,asta inseamna cresterea economiei si distribuirea bugetului in mod responsabil pentru binele acestei tari.Poate asa,cine stie cand,nu ne vom mai simtii vinovati,noi oamenii simpli si responsabili,cand ii vedem in starea asta jenanta si umilitoare.Ma bucur ca ai un suflet atat de mare,care sufera cand vede asa ceva,dar tu nu esti de vina cu nimic,guvernul e cel care trebuie sa-si dea haina jos si s-l imbrace.
Peste cativa ani nu va ajunge,oare!, in situatia asta si copilul Agelicai?
Vio
Trimiteți un comentariu