Astazi mi-am amintit de vremea cand mergeam la scoala....
A fost frumos...tin minte ca fugeam de la ore ca sa mergem la o plimbare in Cismigiu...intr-adevar...acest parc este destinat liceenilor in mod deosebit. Daca vroiai sa evadezi de profesori..de colegele invidiose din alte clase sau chiar din clasa ta..zburai pana in Cismigiu si uitai de teze..lucrari sau ascultatul la nimereala din catalog :).
Incerc sa imi amintesc de momentul cel mai placut din tot liceul..si cred ca este acela cand profesorul de limba si literatura romana mi-a apreciat poeziile...La prima vedere nu e mare lucru, insa acest profesor avea si are un sharm aparte...iti inspira maretie, respect ..iar in spatele acestor fete ascundea un suflet imens, eu simteam ca ne iubeste ca pe copii lui chiar daca ne dadea numai note mici de tot..chiar daca ne certa..in ochi i se citea tristetea pentru ca o facea...
Nu cred ca exista multe persoane sa il fi apreciat...fiindca elevii vor numai note bune....inca sunt imaturi sa vada dincolo de note...Eu insa am crezut in el...nu m-am imbufnat din cauza notelor si am vazut dincolo de alura de om rece...
La sfarsitul liceului am primit o dovada concreta a bunatatii sale...cand ne-a vorbit si ne-a dat sfaturi pentru viata ce ne asteapta..i-a curs o lacrima....Acest lucru m-a impresionat profund...
Sunt persoane care imi vin frecvent in minte...pe care nu le voi uita niciodata...sunt precum parfumuri ce isi lasa aroma mult timp...in cazul acesta..o viatza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Tare frumos mai scrii mai Andreiuto! Esti telentata sau cum zicea profesoara mea de romana "ai condei". Tine-o tot asa!
Te pup, Anca
PS Scrie mai des ca am tot asteptat saptamana asta si nimic.
Multumesc Anca, ma bucur ca imi vizitezi blogul:)Promit sa scriu mai des, te pup
Intradevar,Cismigiul a ramas un loc minunat pentru varsta 1-a si a 3-a.Ai observat ca cei de varsta a 2-a doar trec prin Cismigiu catre ceva (nu prea au timp) ,dar ceilalti au din belsug, ori chiulesc de la ore,ori nu au ce sa mai faca altceva.Cred ca nu e bucurestean care sa nu se fi simtit bine in Cismigiu,sa nu fi sarutat pe cineva sau sa asculte cantecul pasarelelor,sa admire magnoliile sau sa asculte fanfara,sa hraneasca porumbeii sau sa-si plimbe nepotii. E bine daca chiulesti si mergi in Cismigiu,macar ramai cu niste amintiri frumoase,dar din pacate sunt prea putini elevi care fac asta cand chiulesc.
Cred ca amintirile din liceu sunt cele care raman cel mai mult in memorie,toate trasnaile ,chiulurile,profesorii si mai ales prieteniile legate atunci,chiar daca nu vor dura,ele vor ramane in memoria noastra ca o cutie cu poze vechi pe care o deschidem din cand in cand si ne uitam la ele cu drag.Nu stiu de ce,poate din cauza varstei si a trairilor pe care le avem atunci,cand facem juraminte,cand ne cladim vise,cand iubim neconditionat,cand legam prietenii sincere,cand credem ca toata lumea e a noastra.Ma rog!poate nu toti trecem prin asta,dar imi place sa cred ca asa e.
Imi plac temele pe care le abordezi si cred ca ar trebui sa scri putin mai mult,ai grija ,insa,esti supervizata de profesionisti! Ha! Ha!
VIO
Trimiteți un comentariu