duminică, 15 februarie 2009

Femeia...

Eliade a spus : Femeia ne invita sa o privim asa cum vrea ea...


Ma uit in jurul meu pe strada si vad doua categorii de femei, prima categorie este aceea in care femeia merge pe strada tinand o tigara in mana si fumand cu nonsalanta in timp ce paseste....imi inspira o degradara profunda a integritatii spiritului feminin. Aceste femei isi pun eticheta pe frunte si striga in gura mare in ce hau imens au decazut si cat de interesante pot fi daca tin in mana o tigara....
Unii vor zice ca sunt mult prea critica cu aceasta meteahna, insa incerc sa privesc cu ochii unui barbat stilat, cu o educatie normala si cu simtul fin pentru femeie...acesta cu siguranta ar simtii un gust amar cand in fata lui merge o femeie cu o tigara aprinsa.

In categoria a doua fac parte acele femei a caror incocenta se citeste in miscarile fine cu care pasesc pe strada. Lor nu le trebuie o tigara ca sa para interesante, lor le este de ajuns sa paseasca libere, sa zambeasca, sa aiba incredere in propria persoana si sa fie foarte multumite de persoana in care se afla. Daca aceste femei ar tine si un buchet de ghiocei sau de oricare fel de flori salbatice si cumparate spontan, atunci cu siguranta acel barbat, de care vorbeam mai devreme, ar ramane magulit de priveliste....


Daca si in ziua de azi ar mai exista mai multi barbati precum Eliade si mai multe femei precum iubitele sale....

sâmbătă, 14 februarie 2009

Un gand

De cateva zile ma framanta un gand...ma tot intreb cum ar fi viata fara o raza de soare...ma tem ca unele persoane mi-ar putea raspunde la aceasta intrebare..din perspectiva lor eu as spune ca Dumenezu mi-a dat o viata fara darul vederii...insa mi-a daruit in schimb simtirea...ei simt cu toata firea acea raza de soare...se bucura de caldura ei mai mult decat de bucuram noi ceilalti...
Ne obisnuim cu ea sa apara aproape in fiecare zi....o asteptam...dar cu siguranta nu o apreciem asa cum o fac persoanele fara vedere...

Pentru cei al caror auz lipseste, traiesc mai intens clipele in care un pianist isi desfasoara opera...noi ne vom bucura de ceea ce canta...dar de foarte putine ori ne intereseaza miscarile perfecte facute intr-o maniera suava pentru a ne reda sunetul dulce al pianului...

Aceste persoane lipsite de anumite simturi compenseaza in sufletul lor cu o mai curata viziune asupra lumii in care traiesc...eu cred ca ele sunt private de rautati verbale sau vizuale..iar prin acest fapt...sunt mai aproape de Dumnezeu decat noi care le avem pe toate...dar nu deschidem ochii si nu auzim...ce ar trebui sa vedem sau sa intelegem...