..dupa fiecare picatura de tristete alunecata spre intunericul sperantelor....Soarele arata fata sa mereu zambitoare..calda, neadormita...gata sa scoata lumea din raceala continua in care se afunda clipa de clipa...Uneori sa deschizi ochii e greu...nu e greu insa sa iubesti ceea ce vezi...sa pretuiesti ceea ce poti atinge si sa contemplezi ceea ce lasi in urma...
2 comentarii:
ce frumos!!!
Cum spune si Jean,e foarte frumos, in esenta,dar trebuie putin cosmetizat in forma pentru ca niciodata speranta nu este intunecata, prin definitia ei,ci luminoasa,asa cum spui si tu prin lumina soarelui. In ceea ce priveste reflexiile de la sfarsit,ar trebui sa le luam ca pe niste sfaturi pentru ca dealtfel astea sunt idealurile omenirii si ale crestinatatii si sunt cele mai greu de facut,este lupta cu noi insine pentru ajungerea la asemanarea cu D-zeu,pentru ca numai el poate iubi absolut tot ce vede si atinge,chiar daca sunt lucruri rele,pentru ca El le-a creat pe toate tocmai cu scopul pe care tu l-ai mentionat. Intodeauna cand rasare soarele se nasc si noi sperante cu care mergem mai departe spre scopul final.Asa este si aceasta melodie a Betles-ilor ca si majoritatea celorlalte (mai ales Let it be).Ce ai scris aici,imi dovedeste ca esti o persoana foarte sensibila la frumos,ca ai un suflet care vibreaza pe frecventa energiilor pozitive si orice greutate vei avea in viata,o vei invinge cu lumina sperantei care va rasarii intodeauna dupa. Succes in continuare!!
VIO
Trimiteți un comentariu