Un gand

De cateva zile ma framanta un gand...ma tot intreb cum ar fi viata fara o raza de soare...ma tem ca unele persoane mi-ar putea raspunde la aceasta intrebare..din perspectiva lor eu as spune ca Dumenezu mi-a dat o viata fara darul vederii...insa mi-a daruit in schimb simtirea...ei simt cu toata firea acea raza de soare...se bucura de caldura ei mai mult decat de bucuram noi ceilalti...
Ne obisnuim cu ea sa apara aproape in fiecare zi....o asteptam...dar cu siguranta nu o apreciem asa cum o fac persoanele fara vedere...

Pentru cei al caror auz lipseste, traiesc mai intens clipele in care un pianist isi desfasoara opera...noi ne vom bucura de ceea ce canta...dar de foarte putine ori ne intereseaza miscarile perfecte facute intr-o maniera suava pentru a ne reda sunetul dulce al pianului...

Aceste persoane lipsite de anumite simturi compenseaza in sufletul lor cu o mai curata viziune asupra lumii in care traiesc...eu cred ca ele sunt private de rautati verbale sau vizuale..iar prin acest fapt...sunt mai aproape de Dumnezeu decat noi care le avem pe toate...dar nu deschidem ochii si nu auzim...ce ar trebui sa vedem sau sa intelegem...