Nimic nu misca azi...
Pana si gandurlie mele au incetat sa mai curga prin venele creierului, iar sufletul...de el ce sa mai spun? s-a obisnuit sa il las sa faca ce vrea..ii dau libertate totala, ii zic ca azi are voie sa fuga de mine acolo unde se simte el mai bine, acolo unde ar fii mai fericit, mai liber.
Am incredere in el ca se va intoarce pe seara, cuminte, inapoi. Si atunci am sa il intreb daca i-a fost dor de mine, o sa il imbratisez cu o pofta de viata incredibila si o sa isi dea seama ca o secunda fara el a insemnat un anotimp prelungit, dar eu l-am auzit de departe, m-a ajutat vantul, iar soarele mi-a luminat drumul pe care a luat-o...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
frumos , bine ca a sosit inapoi la tine ,ai grija de el pupici
Mereu se spune că iubirea e nebună...Ea are o logică a ei pe care doar cel ce iubeşte o înţelege...
O zi cu soare şi iubire!
Sfatul meu e ca daca mai are chef de plecat,sa te duci si tu cu el,pentru ca trebuie sa fiti de nedespartit.Ha! Ha!
Imi place cum ai descris sentimentul asta care l-ai trait
Vio
Trimiteți un comentariu