joi, 16 aprilie 2009

Visare


Am vrut sa trag cu degetul o linie pe nori si sa le dau o forma...am vrut sa trag de ei si sa ma invelesc cu albul lor, am vrut sa le cer sa nu mai plece...iar florilor le-am interzis sa moara, le-am rugat sa ma indulceasca cu mirosul lor un timp...sa uite ca trebuie sa faca loc altora. Iar teilor le-am spus sa isi urmeze tatal..pentru ei, tatal lor este teiul de la capataiul lui Eminescu...el le dicteaza cand sa isi lase albinele sa ii gadile.
Apoi m-am luptat cu timpul, pentru o clipa as fii vrut sa nu treaca...sa vad norii de pe cer cum stau..sa simt miros de flori in aer...sa stau la umbra unui tei..si sa nu treaca momentul, sa nu imi smulga din brate realitatea dulce din gandul meu.

4 comentarii:

Anca spunea...

Oooo, Andreea draga, frumos scrii tot timpul, dar de data asta m-am infiorat! Pentru o clipa m-am transpus acolo... sub cerul liber, sub acei nori minunati, privindu-i si visand...si cred ca e mare lucru daca prin cateva cuvinte reusesti sa ii faci pe oameni sa se simta asa cum m-am simtit eu citindu-ti post-ul. Te iubesc mult!
Cat despre un blog al meu... nu stiu ce sa zic... deocamdata ma limitez la a fi cititor de bloguri si uneori comentator!
Te pup cu mult drag,
Anca

Littledarling spunea...

Si eu o iubesc pe Maria, Sabina, pe tine si pe Cristi :)

Anonim spunea...

Si eu uite m-am inpresionat cred ca este cea mai frumoasa felicitare de PASTI DIN CITE SUNT PE LUME . TE IUBIM SI ITI MULTUMIM PENTRU CUM AI STIUT SA ITII OGLINDESTI SUFLETUL CU AJUTORUL CUVINTELOR ,AM CITEVA MARGARITARE DE BUCURIE IN OCHII .DUMEZEU SA ITI AJUTE IN CONTINUARE SA NE MAI FACI ASA BUCURII PUPICI

Anonim spunea...

TIMPUL!!"mama lui de timp"!ne putem lupta cu el,dar nu putem castiga niciodata,il putem folosi in formule,dar nu il putem vedea,il putem masura,dar nu il putem pipai.Il putem doar SIMTI.
Pe de alta parte,asta e marea minune a lumii si a naturii,ca este in continua schimbare.Am vrea sa pastram neschimbate anumite momente in viata si chiar le pastram in memoria noastra sau a camerelor foto,dar gandeste-te ce ar fi sa ai in fata acelasi peisaj in fiecare zi,ar deveni ca un fototapet,de care te saturi la un moment dat.
Dincolo de asta,am simtit poezia din textul tau si mirosul de tei care iese de acolo si care peste putin "timp"va pluti pe deasupra orasului.
VIO